* * *
Ascunse sub gard
Jilave lăcrămioare
Pământul reavăn.
* * *
În răcoarea ploii
Târzii lalele albe
Stinse corole.
* * *
Grădina tristă
Petale risipite
În umbra morţii.
* * *
Scrâşnetul porţii
Şi ultima privire -
Zile apuse.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Te păstrezi în nota unei discrete observaţii. Lucruri aproape umile, abia zărite în firescul lor ascunziş, îşi revelează sfielnic un rost neluat în seamă, îşi clamează o chemare neauzită, îşi rostesc tristeţea petrecerii fără de martori.
Primul şi ultimul parcă-şi dau replica. Universul uman nu se deosebeşte cu nimic de cel vegetal - o privire nu e nicicum altfel decît corola unei lăcrămioare. Peste toate se-nchide parcă o poartă nedreaptă a despărţirii pentru totdeauna. Peste toate un scrîşnet... al morţii.
Poemul 3, in care tristetea unui sfarsit inunda,poemul 4, un ramas bun parca se intrezareste prin inchiderea portii, unui anotimp ce a trecut.
Victoria Chitoveanu
Post a Comment