Tuesday, April 10, 2007

Poveste cu primăvară (Haibun)

Primăvara vine olfactivă, cu ghioceii ieşiţi din pământul reavăn. Petece de pământ apar intens cromate şi dornice de a primi sămânţa în ele. Zăpada se înmoaie, îngenunche sub razele de soare care capătă putere. Ce aproape sunt depărtatele călduri ale verii!













Sub soarele cald-
zăpada îngenunche
neverosimil.

Norii cern ploi care aduc cu ele încălzirea. Primele flori de viorele, narcise, zambile primele ramuri cu mâţişori. Mereu mai cald, mereu mai senin, tufele înfloresc sentimente galbene, primul aur de la soare.







Soare răsare -
flori galben luminos
în primăvară.







Iarba încovorează tărâna,se ajunge cât să fie dorită la un păscut. Mi-e milă să pun pasul. E atât de fragedă, atât de verde, atât de tânără! Oile ieşite din iarnă pasc iarba tânără şi proaspătă, însoţite de mieii lor.












Ca un clopoţel -
Behăitul mieilor
La gâtul iebii.

foto: Mariana Tănase

2 comments:

Corneliu Traian Atanasiu said...

Haibunul a fost una din formele originare de expresie ale poeţilor rătăcitori începînd din vremea lui Bashô. Un jurnal de călătorie împănat cu tristihuri. Un gen de mărturisire a peregrinului care nu uită să surprindă momentele de maximă intensitate - satori.

Mă bucur că ne dai o mostră autentică a genului. Însoţită, cum îi stă bine şi de imagini ilustrative.

Ultimul haiku, în ciuda metaforei, este antologic.

Mariana Tanase said...

Mulţumesc pentru trecere şi semn.

Mariana Tănase